Un strămoș misterios al omului, măcelărit și mâncat în urmă cu 1,45 milioane de ani

Pe baza urmelor de pe un os antic, a fost descoperit un strămoș canibal al oamenilor care a trăit acum aproximativ 1,45 milioane de ani.

Canibalismul nu este un comportament necunoscut de-a lungul istoriei. Dar tibia, marcată cu tăieturi și aparținând unei rude umane misterioase care a trăit în ceea ce este acum Kenya, poate reprezenta cel mai vechi astfel de exemplu.

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

O echipă condusă de paleoantropologul Briana Pobiner, de la Muzeul Național de Istorie Naturală al Institutului Smithsonian (SUA), a efectuat o analiză detaliată 3D a tăieturilor și a efectuat experimente pe oase pentru a vedea ce anume a creat tăieturile.

Canibalismul, „o practică mai veche decât am crezut”

Descoperirile arată că semnele au fost făcute cu unelte de piatră pentru a da carnea jos de pe os ca să poată fi mâncată, scrie Science Alert.

„Informațiile pe care le avem ne spun că homininii probabil mâncau alți hominini cu cel puțin 1,45 de milioane de ani în urmă”, spune Pobiner.

„Există numeroase alte exemple de specii din arborele evolutiv uman care se consumau unele pe altele pentru nutriție, dar fosila sugerează că acest strămoș canibal al oamenilor arată că practica este mult mai veche decât am crezut”, spune cercetătoarea.

Strămoșul canibal ar fi trăit cu 1,45 de milioane de ani în urmă

Deși un studiu publicat anul trecut a constatat că oamenii și strămoșii noștri au ocupat o poziție destul de primară în lanțul trofic în ultimele două milioane de ani, homininii ajung, ocazional, să fie și ei mâncați.

Totuși nu atât de des pe cât am putea presupune, așa că Pobiner a întreprins un studiu al oaselor vechi de hominin fosilizate în căutarea semnelor. Pe un os din siturile arheologice din Koobi Fora, Kenya, datat cu 1,45 milioane de ani în urmă, în epoca Pleistocenului timpuriu, cercetătorul a găsit ceva neașteptat.

Mai degrabă decât urme de dinți ale vreunei ființe asemănătoare leului, cercetătoarea a găsit ceea ce semăna foarte mult cu niște tăieturi intenționate. Acest lucru este de fapt mai comun decât s-ar crede de-a lungul istoriei homininilor.

Adesea, astfel de semne de tăiere sunt de natură ritualică, parte a procesului de îngropare a morților. De asemenea, era mult mai comun decât s-ar crede ca oamenii să sculpteze oasele altor oameni în obiecte decorative, cum ar fi piepteni, pandantive și alte bijuterii.

Ocazional, însă, semnele de tăiere arată altceva: antropofagie, adică consumul de carne umană de către alți oameni, deși nu neapărat aceeași specie de oameni, ceea ce ar însemna că nu este, strict vorbind, canibalism.

Ce ne spun semnele de pe acest os?

Antropofagia antică este greu de demonstrat. Scopul pentru care a fost prelucrat osul ar putea fi interpretat greșit, în lipsa altor dovezi. Chiar și așa, există unele oase din Pleistocen pentru care interpretarea canibalismului sau a antropofagiei este de necontestat.

Pentru a determina cauza cicatricelor de pe os, Pobiner a creat o matriță a acestuia și i-a trimis-o paleoantropologului Michael Pante, de la Universitatea de Stat din Colorado (SUA), pentru a vedea ce părere are el.

El a scanat matrița și a comparat-o cu o bază de date de 898 de semne de dinți și tăieturi ce, de-a lungul timpului, au fost create cu grijă în timpul unor experimente controlate și puse la un loc într-o resursă tocmai în acest scop.

Rezultatele au fost destul de clare. Pante a descoperit că 9 dintre cele 11 semne de pe os erau cu siguranță semne de tăiere, în concordanță cu tipul de deteriorare produsă de uneltele de piatră. Celelalte două erau urme de dinți, asemănătoare cu cele făcute de un leu.

Nu este clar ce a survenit mai întâi, tăierea sau leul, dar semnele de tăiere, spune Pobiner, sunt în concordanță cu cele făcute prin îndepărtarea cărnii de pe un os, de exemplu, pentru a fi mâncată.

Toate tăieturile sunt înclinate și orientate în același mod, ca și cum persoana care le-a făcut toca, fără să-și schimbe modul în care ținea unealta de piatră sau să se miște. Și toate tăieturile sunt situate acolo unde mușchiul gambei ar fi fost atașat de os. Acesta este locul perfect pentru a tăia dacă scopul tău este să dezosezi o bucată de carne.

„Aceste semne de tăiere arată foarte asemănător cu ceea ce am văzut pe fosilele de animale care erau procesate pentru consum”, spune Pobiner.

Cine a fost acest strămoș canibal al oamenilor?

„Se pare cel mai probabil că carnea de pe picior a fost mâncată de acest strămoș canibal al oamenilor și a fost consumată pentru alimentație, nu pentru un ritual”, continuă cercetătoarea. Nu se știe cine a mâncat și nici cine a fost mâncat, din punct de vedere al speciilor.

Atunci când osul piciorului a fost descris științific, la începutul anilor 1970, proprietarul său a fost identificat ca fiind un Australopithecus boisei. Acesta a fost reidentificat în anii 1990 ca fiind Homo erectus. Cu toate acestea, arheologii și antropologii au stabilit de atunci că pur și simplu nu avem suficiente date pentru a identifica o specie.

Și cu siguranță nu știm ce specie de hominin flămând a făcut semnele de tăiere. Ar fi putut fi orice hominin contemporan. Deci, deși nu putem exclude canibalismul, nici nu putem afirma cu siguranță că despre asta este vorba.

Însă se poate spune că este vorba despre antropofagie. Cealaltă întrebare care rămâne fără răspuns este dacă aceasta chiar este cea mai veche dovadă cunoscută a antropofagiei.

Multe oase din muzee așteaptă să fie studiate

Există un craniu, datat între 1,5 milioane și 2,6 milioane de ani, care are urme interpretate ca fiind făcute de o unealtă de piatră. Această constatare a fost contestată; poate că este timpul să ca acel craniu să fie studiat mai în detaliu.

Și ar putea exista și alte astfel de fosile „ascunse” în muzee, așteptând ca oamenii să vină și să „citească” semnele de pe ele. „Puteți face niște descoperiri destul de uimitoare mergând în colecțiile muzeelor și aruncând o a doua privire asupra fosilelor”, spune Pobiner.

„Nu toată lumea vede totul de prima dată. Este nevoie de o comunitate de oameni de știință care vin cu întrebări și tehnici diferite pentru a ne extinde cunoștințele despre lume”, a concluzionat ea.

Descoperirile au fost publicate în Scientific Reports.

Vă recomandăm să citiți și:

Un oraș mayaș pierdut a fost redescoperit în jungla mexicană

Citat al poetului antic Virgiliu, găsit pe un vas roman din Spania

O nouă descoperire uimitoare la Sarmizegetusa Regia: Ce au găsit arheologii UBB?

Cercetătorii au descoperit o posibilă cauză pentru „boala vikingilor”